Автор: Пользователь скрыл имя, 19 Мая 2013 в 13:43, реферат
Proiectul respectiv reprezintă blocul nr. 3 al complexului locativ din Moldova, ce se află în or. Chişinău pe strada Cuza-Vodă la intersecţie cu strada Sarmizegetusa. Pentru proiectare au fost luate următoarele datele iniţiale:
raionul climateric – III Б
temperatura de calcul –18° C
seismicitate zonei – 8 baluri
solul – argila nisipoasă
apele subterane – 9,5....10,5 m
clasa clădirii - I I
1. Date generale
Proiectul respectiv reprezintă blocul nr. 3 al complexului locativ din Moldova, ce se află în or. Chişinău pe strada Cuza-Vodă la intersecţie cu strada Sarmizegetusa. Pentru proiectare au fost luate următoarele datele iniţiale:
Blocul locativ reprezintă o clădire cu 12 nivele,unde primele 2 nivele,situate mai jos de cota 0,000 sunt destinate pentru garaje subterane. La nivelul 0.000 avem 3 apartamente şi o încăpere cu altă destinaţie. La nivelele superioare sunt a cîte 4 apartamente. Înălţimea nivelului h 2,800 m ; Acoperişul este de tipul terasă; învelitoarea din plăci plane bituminoase înlocuitoare de ţiglă . Finisarea exterioară – executată dintr-un strat de termoizolaţie acoperit cu tencuială decorativă.
Blocul de locuit este proiectat după schema constructivă: carcasă spaţială din beton armat monolit, iar pereţii exteriore din beton celular, cei interiori din gips.
2. PLANUL GENERAL DE SITUAŢIE
2.1. Noţiuni generale
Planul general de situaţie este destinat pentru a reprezenta locul amplasării clădirii proiectate, legătura ei pe orizontală si verticală cu terenul, orientarea clădirii faţă de Nord.
Pe planul general sunt indicate si alte clădiri si edificii existente, drumurile si sectoarele înverzire.
Pe marginea străzilor de asemenea sunt arbori care împiedică zgomotul si praful produs de maşini. Între clădiri sunt respectate cerinţele antiincendiare. Clădirea este orientată cu faţada principală spre Nord – Vest.
Blocul de locuit este orientat cu faţada principală spre str. Sarmizegetusa.
2.2. Indicii tehnico – economici
Indicii tehnico – economici ai planului general de situaţie s-au calculat luându-se în consideraţie terenul ce aparţine complezului locativ:
2.3. Caracteristica amenajării interioare
Blocul de locuit este înzestrat cu reţele de apă rece potabilă ce se unesc la reţelele orăşeneşti existente. De asemenea şi reţetele de canalizare. Încălzirea încăperilor locuibile are loc cu ajutorilor sistemelor de încălzire autonome şi elemente de încălzire sub ferestre precum şi alimentare cu apă caldă. Ventilarea încăperilor este naturală şi artificială prin refulare şi aspirare.
Alimentarea cu energie electrică, reţetele telefonice şi alimentarea cu gaz se unesc de la reţetele municipale existente.
Deşeurile se adună în containere – urne, care regulat sunt transportate cu maşinile de transportare a deşeurilor la gunoişti .
2.4. Amenajarea terenului
Amenajarea terenului , unde a fost executată construcţia, are loc prin nivelarea suprafeţelor, îndepărtarea deşeurilor de construcţie, executarea taluzurilor, drumurilor, trotuarelor şi a spaţiilor verzii. Drumurile şi trotuarele sunt executate din asfalt cu borduri din beton armat. Împrejurul clădirii sunt executate gazoane cu flori, tufari decorativi şi arbori atât de foioase cât si conifer.
3. CONCEPŢIA DE SISTEMATIZARE SPATIALĂ
3.1. Amplasarea obiectului
Blocul de locuit Nr. 3 al complexului locativ este amplasat în oraşul Chişinău, pe strada Sarmizegetusa. Clădirea este orientată cu faţada principală spre Nord –Vest. Relieful este liniştit. Apele subterane se află o adâncime forte mare.
Între clădiri se respectă cerinţele antiincendiare. Construcţia reprezentă o clădire cu doisprezece nivele. Dimensiunile în plan sunt: 30,80m x 10,75m.
Clădirea are un aspect arhitectural – estetic datorită arhitecturii si finisării exteriore deosebite.
Clădirea este construită după schema constructivă - carcasă din beton armat monolit si pereţii exteriori din blocuri de beton celular si cei interiori din gips.
Cerinţele principale înaintate faţa de construcţie sunt:
1. Să corespundă destinaţiei sale;
2. Să fie rezistentă;
3. Să aibă o stabilitate înaltă;
4. Conductibilitate termică;
5 .Rezistenţa înaltă la foc;
3.2 Concepţia constructivă a clădirii
3.2.1 Terenul de fundare şi fundaţiile
Terenul de fundare reprezintă terenul pe care este amplasată clădirea şi el primeşte sarcina de la fundaţia clădirii.
Din condiţiile geologice avem următoarele date: solul reprezintă pămînt loessoid de tipul I unde apele subterane sunt la adîncimi mari.
Este prevăzută ameliorarea terenului de fundaţie prin executarea unui radier pernă din pietriş pe toată suprafaţa de fundare.
Fundaţia este elementul de construcţie de rezistenţă situat sub nivelul terenului natural , prin intermediul căreia se transmit la terenul de fundare sarcinile de la greutatea proprie a clădirii, cât si de la încărcaturile ce acţionează asupra clădiri. Astfel este necesar ca presiunea admisibila a terenului de fundare să nu fie mai mică de cât presiunea efectivă pe talpa fundaţiei, iar tasările să fie admisibile.
Fundaţia clădirii este izolată din beton armat monolit alcătuită din pahar şi trei trepte. Armaturile fundaţiilor sunt sudate de armaturile stîlpului. La intersecţia fundaţiilor unde trebuie să fie executate coloanele monolite se lasă ieşite în afară în sus nişte capete de armatură pentru a face legătura cu coloanele.
Până la nivelul fundaţiilor se copactează pămîntul şi apoi se execută un pat de pietriş compactat .
3.2.2. Pereţii demisolului
Pereţii demisolului sunt executaţi din blocuri de beton. Rosturile orizontale sunt umplute cu mortar iar cele verticale cu beton. Sunt de asemenea executate şi coloanele monolit din beton armat.
Apoi sunt executate riglele de asemenea din b/a monolit.
Pereţii exteriori ai demisolului care vor contacta cu pământul, adică vor fi mai jos de nivelul solului sunt hidroizolaţi cu două straturi de ruberoid pe mastic bituminos.
3.2.3. Pereţii suprastructurii
Pereţii suprastructurii sunt executaţi din blocuri din beton celular “fortran”, se foloseşte mortar de zidărie M25.
Toată sarcina portantă o poartă riglele si stâlpii, mai bine zis cadrul monolit, pereţii exteriori cât şi cei interiori sunt doar autoportanţi, de umplutură si despărţitori.
Pereţii despărţitori sunt necesari pentru oformarea interiorului clădirii. Faţă de ei sunt înaintate următoarele cerinţe:
1.greutate si grosime mică.
2. izolaţie acustică
3. rezistenţă antiincendiară
4. să corespundă cerinţelor sanitaro-igienice.
Legătura pereţilor despărţitori de pereţii exteriore sau de planşeu se execută cu ajutorul crampoanelor, scoabelor, sau cornierelor.
Rosturile se umplu cu câlţi îmbibat cu mortar, iar în exterior se acoperă cu mortar pe bază de gips sau de ciment.
3.2.4. Planşeele
Planşeele sunt monolite din beton armat. Ele servesc pentru împărţirea clădirii în nivele.
Planşeele se reazemă pe rigle longitudinale şi le transmit lor sarcinile temporare şi permanente. Grosimea planşeelor este d = 160mm
Dimensiunile de calcul sunt diferite.
Grosimea grinzilor b=40x40cm, b=50x55cm.
Grosimea stîlpilor b=40x40cm, b=50x50cm.
Grosimea planşeelor, marca betonului şi armarea planşeelor au fost determinate prin calcul.
Faţă de planşee mai sunt înaintate şi cerinţe de izolare fonică şi aspect exterior plăcut.
3.2.5. Pardoselile
Pardoselile sunt elemente constructive situate pe panourile de planşeu, care formează o suprafaţă netedă si plană. Ele primesc sarcinile temporare şi le transmit apoi panourilor de planşeu.
Avem 3 tipuri de pardoseli:
În coridoare,garaje,scări, se utilizează podelele mozaice.
În încăperi locuibele - podele din linoleum.
În blocurile tehnico – sanitare – podele din placi ceramice.
3.2.6. Ferestre şi uşi
Ferestrele sunt destinate pentru iluminarea naturală a încăperilor. Mărimea ferestrei si numărul de ferestre într-o încăpere depinde de suprafaţa acestei încăperi. Ferestrele se execută din plastic ( steclopachet), ele se execută cu un canat sau cu 2 canaturi.
La ferestre în interior se prevede un pervaz cu profil din plastic, iar în exterior se prevede un pervaz din oţel galvanizat, care protejează peretele de pătrunderea umezelii.
Sticlirea se execută în două rânduri cu o grosime de 3mm.
Uşile servesc pentru comunicare între încăperi, si ca intrare în clădire.
Repartizarea, numărul si dimensiunile lor depinde de numărul de oameni din încăpere si de tipul clădirii, totodată respectând exigenţe antiincendiare şi de evacuare.
Se utilizează uşi cu un canat.
În dependenţă de încăpere dimensiunile uşilor sînt diferite, ele variază: 2,1 x 0,9;
2,1 x 0,8; 2,1 x 0,7; 2,1 x 0,6.
Montarea ferestrelor si uşilor are loc în modul următor: din
timp în zidărie sunt prevăzute minimum 3 pene din lemn antiseptate.
Tocurile uşilor si ferestrelor se antiseptează preventiv si la montarea
între ele si perete se aranjează un strat de carton gudronat, iar
rostul rămas se umple cu câlţi si cu mortar de ciment sau cu materiale
spumante care în contact cu aerul se solidifică mărindu-se în volum,
astupând astfel rostul.
La uşi se execută ancadramentul în partea de sus si laterală în felul următor: se instalează de-a curmezişul uşii, la mijloc nişte bucăţi de lemn lungimea cărora este egală cu lăţimea uşii dacă se instalează pe lateral sau egală cu lungimea, dacă se instalează pe vertical. Astfel, se fixează la mijlocul tocului uşii ca uşa să se închidă si deschidă liber si ca să nu să se strângă tocul uşii.
Uşile exterioare, adică de la intrare în clădire sunt din profil de aluminiu “steclopaket”.
3.2.7. Scările
Scările sunt elemente de construcţie care asigură legătura pe verticală între nivelele clădirii.
Legătura se execută prin trepte care sunt aşezate la diferite niveluri, unele faţă de altele.
După cerinţele antiincendiare scările sunt îngrădite din partea laterală si de sus, formând casa scării.
Scara este compusă din trepte contratrepte şi vanguri care alcătuiesc rampa scării. Rampele se reazemă pe odihna scării de la etaj si dintre etaje. Rampele şi odihnele sunt executate din beton armat.
Pentru a reda o comunicare fără pericol se execută o balustradă, care se fixează de rampă şi are o înălţime de h = 0,9m
Între rampe se lasă un interval de minimum 100 mm pentru a satisface cerinţele antiincendiare , adică în caz de incendiu prin acest loc este adus furtunul cu apă la nivelul de mai sus.
Aceste elemente trebuie să corespundă următoarelor cerinţe necesare
1. Să fie rezistente
2. Să fie durabile
3. Să asigure securitatea antiincendiară
4. Să fie comode pentru circulaţie
3.2.8 Finisarea suprafeţelor
Finisarea exterioară se execută cu plăci de polisterenă şi o tencuială,ce serveşte ca strat de protecţie şi totodată redă construcţiei un aspect decorativ. Suprafaţă primită are proprietăţi termice bune ce dă posibilitate de a economisi energia termică.
Finisarea interioară se execută prin tencuirea ameliorată a suprafeţelor cu mortar din var – nisip. Încăperile cu o umeditate înaltă a aerului şi blocurile tehnico-sanitare pereţii se tencuiesc cu mortar de ciment.
După tencuire se aplică un strat de grund din amestec uscat “Knauf “, pe care se aplică emulsie de apă.
Ferestrele şi uşile se vopsesc cu vopsea de culoare albă.
Elementele scărilor se finisează analogic pereţilor.
3. 2. 9 Utilajul tehnico – sanitar
Pentru a satisface cerinţele sanitaro – igienice a locuitorilor, în clădire sunt prevăzute noduri tehnico-sanitare, cum sunt: viceuri şi băi.
Blocurile tehnico – sanitare se execută din pereţi despărţitori din cărămidă, după zidirea cărora are loc instalarea la prima etapă a utilajului tehnico – sanitar.
Ventilaţia are loc prin canale de ventilare prevăzute în pereţi, executate din cărămidă prin refulare şi aspirare sau prin geamuri şi uşi.
3. 2. 10. Măsuri antiseismice
Clădirea proiectată este calculată la seismicitatea de 8 baluri.
În corespundere cu cerinţele din PCH 10 – 87 clădirea este proiectată după schema carcas din beton armat monolit :