Автор: Пользователь скрыл имя, 22 Апреля 2013 в 16:52, реферат
Cuvîntul”manipulare” provine de la latinescul manus – mîină. În dicționarele europene se definește ca mînuirea obiectelor cu un anumite scopuri ( ca de exemplu conducere manuală, palparea pacientului). Se are în vedere că la efectuarea acestor acțiuni este necesară dibăcie și istețime. De aici a apărut și sensul metaforic al cuvîntului – o iscusită comportare cu oamenii ca cu obiectesau lucruri.
Ce este manipularea?
Cuvîntul ”manipulare” provine de la latinescul manus – mîină. În dicționarele europene se definește ca mînuirea obiectelor cu un anumite scopuri ( ca de exemplu conducere manuală, palparea pacientului). Se are în vedere că la efectuarea acestor acțiuni este necesară dibăcie și istețime. De aici a apărut și sensul metaforic al cuvîntului – o iscusită comportare cu oamenii ca cu obiecte sau lucruri.
S. Kara – Murza evidențiază 3 principale caracteristici ale manipulării.
1. Un tip al influenței psihologice și spirituale (dar nu agresiune fizică sau o amenințare agresivă). Ținta acțiunilor manipulatorului este spiritul, structurile psihice ale personalității.
2. Manipularea este o influență latentă, care nu trebuie să fie observată de obiectul manipulării. Cînd încercarea de manipulare se descoperă, activitatea manipulatorului încetează, pentru că Depistarea încercării provoacă mari pagube. Foarte minuțios se ascunde scopul principal- astfel încît nici descoperirea încercării de manipulare să nu indice scopul final urmărit. Astfel ascunderea, insuficiența de informație oferită este un indiciu al manipulării, cu toate că unele metode de manipulare includ în sine ”autodepistarea limitată”, joaca în sinceritate.
3. Manipularea este o acțiune ce necesită măiestrie și cunoștințe. Există, de sigur, talente cu un grad înalt de dezvoltare al intuiției, capabili de manipularea celor din jur. Însă activitățile lor de manipulare nu reprezintă un spectru larg. Dacă este vorba de conștiința socială, de regulă, la pregătirea acțiunilor sunt implicați specialiști sau cel puțin cunoștințe speciale, culese din literatură sau instrucțiuni. Odată ce manipularea socială a devenit tehnologie, au apărut și lucrători profesionali, care dețin această tehnologie.
Manipularea este o metodă de dominare prin intermediul influenței spirituale asupra oamenilor prin programarea comportamentului lor. Această acțiune este orientată asupra structurilor psihice umane, se realizează latent și are drept scop schimbarea opiniilor, tendințelor și scopurilor omenești în direcția necesară manipulatorului. Succesul manipulării este garantat atunci cînd manipulatul crede că tot ce se întîmplă este firesc și inevitabil. Adică pentru manipulare este necesară o realitate falsă, a cărei prezență nu va fi sesizată.
Natura manipulării constă în dubla acțiune – paralel cu mesajul transmis direct, manipulatorul transmite adresatului un semnal ”codat”, sperînd că acest semnal va trezi în conștiință acele imagini, impresii de care are nevoie. Această influență se bazează pe ”cunoștințe ce nu sunt evidente”, de care dispune adresatul și pe capacitatea lui de a forma reprezentări capabile de a-i modifica emoțiile, opiniile și comportamentul. Arta manipulării constă în orientare procesului de reprezentări și imaginație spre cale dorită, dar în asemenea mod ca obiectul manipulării să nu sesizeze influența ascunsă.
Cele 5 legi ale manipularii
Un tanar novice si un calugar
se plimbau prin gradina manastirii, citind si comentand impreuna diferite
pasaje din Biblie. La un moment dat au simtit nevoia unei tigari, dar,
nestiind daca incalca vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarit
sa ceara, dupa masa,permisiunea parintelui staret. Cand s-au intilnit
a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea novicelui:
“Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?”“Nu
stiu… Tu ce i-ai spus?” “I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in
timp ce citesc Biblia.” “Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi
dea voie sa citesc Biblia in timp ce fumez.”
De ce o cerere formulata intr-un anumit mod este respinsa pe cand aceeasi cerere, formulata intr-o alta maniera este aprobata? Ce determina o persoana sa accepte dorintele noastre? Si ce ne impinge pe noi sa acceptam dorintele altora, deseori fara nici o placere si impotriva interesului nostru, pierzind adesea timp si bani?
Sa pornim de la o premisa:
lumea contemporana este atat de complexa, incat, pentru a ne descurca
in sarcinile noastre cotidiene, ne-am dezvoltat inca din copilarie o
serie de programe de comportament in baza carora reactionam automat
la situatiile intalnite, fara a ne face un calcul global.
De exemplu, daca cineva ne face un cadou, suntem “programati” sa
ne simtim datori si sa cautam sa ne revansam cat mai curand. La fel,
avem programe care ne obliga sa ne conformam asteptarilor comunitatii
in care traim, sa ne tinem de cuvant, sa ne supunem autoritatii etc.
Aceste programe functioneaza, de obicei, bine si au utilitatea lor sociala:
-cine nu-si respecta obligatiile nu este o persoana pe care se poate
conta, si cine nu restituie favorurile este rapid catalogat ca ingrat.
Justificari similare sunt valabile si pentru alte mecanisme. Sa retinem
ca aceste scheme sunt automate si nu necesita interventia partii noastre
rationale. Ca urmare, nu este de mirare ca cine le cunoaste le poate
utiliza in avantajul propriu, pentru a constrange la un comportament
determinat. Si, binenteles, fiecare tehnica este cu atat mai eficienta
cu cat ne dam seama mai putin ca ea este aplicata.
Aceasta lege spune ca doua
lucruri identice par diferite atunci cand sunt puse alaturi sau, alt
sens, un lucru poate capata dimensiuni diferite in functie de contextul
in care este plasat (de exemplu, viteza de 100 km/h ne va parea mai
mare sau mai mica, dupa modalitatea in care o atingem: accelerand de
la 40 km/h sau incetinim de la 150 km/h). Frumusetea acestei legi consta
in faptul ca ea functioneaza nu numai perfect, ci si insesizabil. Sa
zicem ca vreti sa cumparati o masina cu 10.000 $. Dupa ce va lasa sa
va acomodati cu aceasta cifra, vanzatorul incepe sa va arate, pe rand,
si dotarile suplimentare: radio (200 $), telecomanda (100 $), alte facilitati
(150 $) si, in final, vine fraza: “Nu puteti lasa o asemenea masina
fara sistem antifurt. Costa doar 500 $!”.
Aceste ultime sume vi se vor parea minore fata de cei 10.000 $. Oricine
are experienta in vanzarea de masini (dar acest lucru este valabil,
de exemplu, si pentru calculatoare) stie ca se poate ajunge la niste
preturi total uluitoare doar datorita unor accesorii aparent inofensive.
Si in timp ce voi ramaneti cu contractul semnat, intrebandu-va cum a
fost posibil si fara a putea invinui pe altcineva decat pe voi insiva,
pe fata vanzatorului apare acel suras ce denota forta si cunoastere,
specific maestrului de arte martiale. Daca vreti sa “faceti practica”
vis-a-vis de aplicabilitatea Legii Contrastului, observati de cate ori
judecata voastra despre ceva este conditionata de context si incepeti
sa va intrebati daca acest context este intr-adevar intamplator. Este
posibil sa aveti mai mult decat o surpriza.
O lucrare actuala, veche de 2.500 de ani!
Vorbind despre metode de convingere, , nu pot sa nu-l aduc aminte pe Aristotel, a carui “Retorica” în care scria ca persuasiunea cuprinde 3 elemente:
-ETHOS: (partea morala sau caracterul).
-LOGOS: (partea rationala) si
-PATHOS: (partea emotionala sau pasiunea).
Fiecare element este necesar, dar nu poate realiza persuasiunea de unul singur.
ETHOS: Etica este piatra unghiulara a persuasiunii. Daca nu inspirati incredere si integritate, nimeni nu va fi dispus sa va creada, indiferent cat de perfectionate ar fi tehnicile voastre. Este posibil sa exersati crearea unei aparente de sinceritate si onestitate (escrocii se bazeaza pe o asemenea aparenta), dar nici o actiune de persuasiune pe termen lung nu a fost construita pe fundamente nesincere (neoneste). Etica semnifica si pregatirea si profesionalismul.
LOGOS: Partea rationala este, evident, foarte importanta, dar singura nu va obtine decat consensuri firave. Oricare ar fi mesajul prezentat, trebuie sa fiti clari, simpli, directi. Daca aveti o logica in vorbire, sunteti usor de urmarit, iar daca va ajutati si cu exemple, mesajul este mai usor de vizualizat, de inteles. Aceasta parte trebuie metinuta cat mai scurta posibil si limitata la strictul indispensabil.
PATHOS: Logica ne poate convinge la nivel teoretic, dar ceea ce ne face sa actionam este intotdeauna emotia. Asadar, spune Aristotel, este necesar sa vorbim cu pasiune si convingere, utilizand imagini puternice si exemple care antreneaza direct interlocutorul. Doar daca ceea ce spunem ii va crea sentimente profunde, vom reusi sa-l convingem de ceea ce ii propunem. In concluzie, ori de cate ori cautati sa convingeti pe cineva de ceva, apelati la acest model simplu – ethos, logos, pathos. Veti descoperii ca in 25 de secole nu si-a pierdut nimic din eficacitate.
Ideea de a fi “programat” pentru a da anumite raspunsuri si a avea anumite comportamente automate deranjeaza pe foarte multi. Dar, ne place sau nu, comportamentul stereotip si automat se intalneste in cea mai mare parte a actiunilor umane. În ciuda faptului ca ni se pare normal sa vorbim despre constiinta, morala, valori etc., acestea nu reprezinta altceva decat “programe” pe care parintii, profesorii, preotii ni le-au bagat in cap din copilarie. Iar aceste valori ni se par foarte personale, lucru care demonstreaza doar cat de eficienta a fost “programarea”. Dar asta nu este deloc ceva negativ: “programarea” este cea care a facut posibila integrarea noastra in societate si ne-a permis sa infruntam cu succes o serie de situatii “de viata”.
Cat despre raspunsurile automate, ele reprezinta deseori modalitatea cea mai eficienta de a actiona pe care o avem la dispozitie: in lipsa acestora am ramane practic blocati, fiind obligati sa ne gandim, sa evaluam si sa controlam tot timpul, lasand sa treaca momentul potrivit pentru actiune (este ceea ce ni se intampla cand ne confruntam cu o situatie complet noua si necunoscuta).
Important este sa aveti clar in minte ca aceste programe (de obicei pozitive si utile) pot fi “actionate” de catre cineva care le cunoaste, pentru a ne manipula dupa bunul lui plac, la momentul potrivit. Lucru perfect ilustrat de legea pe care o reprezentam in continuare, a obligatiei si a revansarii (sau a reciprocitatii).
De multe ori, vorbind despre comunicare, am insistat asupra conceptului de “schimb”; este un mecanism care patrunde in fiecare domeniu al activitatii sociale si care, in decursul istoriei, a permis formarea structurilor civilizatiei. Schimbul se bazeaza pe Legea Reciprocitatii, care suna astfel: daca cineva ne da ceva ce ni se pare valoros, simtim dorinta sa dam ceva in schimb. Asta nu inseamna ca intoarcem imediat gestul sau cadoul respectiv, ci inseamna ca ne simtim OBLIGATI sa ne revansam (semnificativ este faptul ca in multe limbi cuvantul “obligat” este echivalentul lui “multumesc”). Legea aceasta este cea care permite fiecaruia dintre noi sa-si alcatuiasca un fel de “banca a favorurilor”, stiind ca ce a dat nu este pierdut, pentru ca o sa-i vina intr-un fel sau altul inapoi. Mecanismul ni se pare atat de firesc si necesar totodata, incat nu ne-am oprit niciodata sa reflectam asupra masurii in care ne implica si ne conditioneaza; dar fiecare dintre noi pastreaza o “evidenta contabila” extraordinar de precisa despre ce a dat si a primit in relatia cu ceilalti si face tot posibilul pentru a pastra echilibrul. Legea Reciprocitatii merge foarte bine si, fara indoiala, intreaga societate are un beneficiu extraordinar din faptul ca membrii ei respecta aceasta lege. Nu ne mira deci ca cineva care nu restituie o favoare sau o restituie gresit (favoarea oferita in schimb este mai “mica” sau vine prea tarziu) este exclus din mecanism si capata o serie de etichete negative: profitor,ingrat, nerecunoscator, parazit, etc. Problema este ca, din teama de a capata o astfel de eticheta, exageram adesea (inconstient) in cealalta directie si devenim o prada usoara pentru cineva care vrea sa profite de noi.
Intr-adevar, Legea Reciprocitatii poate fi folosita abil pentru a ne face sa ne simtim datori si sa consimtim la cereri pe care, in mod normal, le-am fi refuzat. Interesant este ca obligatia de a ne revansa exista si atunci cand cadoul sau favoarea nu au fost deloc solicitate, lucru care permite manipulatorului sa aleaga cadoul initial si felul in care noi sa ne platim datoria. Mai mult, ne este extraordinar de greu sa ne opunem unei astfel de actiuni chiar si atunci cand intentia de manipulare este evidenta.
Cum opereaza LEGEA RECIPROCITATII? Iata cateva exemple:
- Craciunul tocmai a trecut. Cate cadouri ati facut din placere si cate pentru ca trebuia?
Si nu s-a intamplat cumva, dandu-va seama ca darul pe care vi la facut cineva este mult mai scump decat al vostru, sa va simtiti obligati sa cumparati ceva suplimentar, pentru a anula diferenta?
- Este destul de usor sa-l refuzam pe cersetorul care ne cere bani de pomana, fara sa ne dea nimic in schimb; dar este mult mai greu sa procedam la fel cu cel care ne “curata” parbrizul masinii la semafor. Sau, daca cineva va invita la cina sau va aduce un cadou si apoi va cere un serviciu. Cat de mult creste probabilitatea de a accepta, fata de cazul in care cererea v-ar fi fost facuta direct?
Multe firme ofera gratuit esantioane din produsul pe care-l vand. Explicatia oficiala este ca i se da astfel publicului posibilitatea de a proba si de a se familiariza cu produsul. In realitate, esantionul gratuit constituie un cadou si se apeleaza astfel la LEGEA RECIPROCITATII:probabilitatea ca beneficiarul cadoului sa cumpere produsul creste enorm.
Tehnica “retragere dupa refuz”
Acum as vrea sa vorbesc despre un caz particular al LEGII RECIPROCITATII, anume despre concesiile reciproce din timpul unei negocieri (“negociere” este inteleasa la modul general, de la o discutie intre tata si fiu, pana la tratativele internationale):
-daca eu dupa ce initial am cerut o favoare foarte mare, imi scad pretentiile, acestea imi vor fi indeplinite mult mai usor decat daca ele ar fi constituit obiectivul cererii initiale. Cand este folosita bine, aceasta tehnica (numita “retragere dupa refuz”) poate fi extraordinar de eficienta, datorita faptului ca la forta LEGII RECIPROCITATII se adauga cea a LEGII CONTRASTULUI, despre care am vorbit in numarul trecut.
Sa vedem cateva exemple:
- daca aveti nevoie de un imprumut de 100 $, e bine sa cereti la inceput 200 $; in primul rand pentru ca, scazand pretentiile, dati impresia ca renuntati la ceva, astfel ca celalalt are o obligatie fata de voi; apoi,pentru ca dupa ce ati vorbit de 200 $, 100 $ pare mult mai putin; si, nu in ultimul rand, pentru ca exista posibilitatea ca celalalt sa spuna “da” de la inceput, voi obtinand astfel dublul sumei de care aveti nevoie.
- daca sunteti vanzatori, atentie: cand aratati produsele,incepeti intotdeauna cu cele mai scumpe. Chiar daca instinctul va indeamna sa faceti exact pe dos, cercetarile au demonstrat ca, procedand astfel, volumul vanzarilor aproape se tripleaza. Evident, cand aratati produse din ce in ce mai ieftine, pretul pare din ce in ce mai mic si cumpararea este favorizata si, oricum, clientul poate cumpara direct produsul cel mai scump (acum ne este clar ca, daca procedam invers, regula actioneaza impotriva noastra).
- mai dau doar un exemplu: este cel putin obraznica folosirea acestei tehnici de catre orice guvern, atunci cand vrea sa “jefuiasca” cetatenii din tara respectiva. Nu are importanta daca este vorba de a scumpii benzina, de a pune o taxa noua sau de a renunta la un serviciu public, strategia folosita este intotdeauna urmatoarea:
-se lanseaza zvonul ca se intampla ceva neplacut, (de exemplu, ca benzina va costa 5.000 de lei litrul); dupa o inevitabila serie de proteste, greve, intalniri cu sindicatele etc., guvernul se “razgandeste” (accepta ca scumpirea sa fie pana la “numai” 3.000 de lei, care era, binenteles cifra dorita).
Surprinde faptul ca, de fiecare data, cetatenii intra naivi in jocul acesta, neantelegand ca sunt manipulati fara nici un pic de rusine. Ca o concluzie, daca nu vreti sa fiti manipulati, trebuie sa intelegeti ca dusmanul adevarat este felul in care raspundeti la diverse actiuni. Este clar ca nu putem refuza orice cadou sau favoare, dar cand acestea sunt folosite pentru a obtine ceva de la noi, nu mai sunt cadouri ci investitii. Si nici o regula nu ne obliga sa fim amabili cu profitorii.
Era o zi de vara. La usa mea a sunat o fata foarte atragatoare, cu fusta scurta, care m-a rugat sa-i raspund la cateva intrebari pentru un studiu privind “cheltuielile tineretului pentru distractie si spectacole”. Binenteles, am fost de acord si, cum usor va puteti imagina, am exagerat putin cu raspunsurile: cine ar fi citit acel chestionar completat de mine ar fi dedus ca eram un tip stralucitor, care iesea practic in fiecare seara sa se distreze, trecand cu dezinvoltura de la un restaurant la un concert, de la o discoteca la un teatru etc. Si dupa ce-am termimat cu intrebarile, a aparut si adevaratul scop al vizitei frumoasei domnisoare: ea mi-a propus pentru “numai” 200.000 de lire o legitimatie de inscriere la un club ai carui membri beneficiau de o serie de reduceri de pret pentru astfel de distractii, si care, datorita vietii mele sociale foarte active, mi-ar fi permis economii anuale de aproape 10 milioane de lire. A nu cumpara legitimatia aceea ar fi insemnat ori sa admit ca am mintit, ori ca eram un prost care nu stie sa profite de o ocazie. As vrea sa pot spune ca am dat-o pe fata pe usa afara. In realitate insa, am platit legitimatia ca un idiot perfect, fara s-o folosesc,binenteles, niciodata. Capcana aceasta, asa de abil pregatita pentru a-mi scoate banii din buzunar, pune in evidenta una dintre cele mai mari nevoi ale omului, aceea de coerenta.
Legea Coerentei spune ca atunci cand cineva ia o pozitie, verbal sau in scris, in legatura cu ceva, o sa tinda apoi sa apere acea pozitie si se va comporta in consecinta, indiferent daca pozitia lui are sens si, deseori, in ciuda evidentei contrariului. Nevoia de coerenta ne impinge sa aducem “pe aceeasi lungime de unda”, credintele sau comportamentele noastre cu ceea ce am zis sau am facut.
Primul tip de coerenta este cea “publica“. Un exemplu banal: de cate ori intr-o discutie ne-am aparat punctul de vedere, chiar daca argumentele interlocutorului erau superioare, doar pentru a pastra coerenta cu ceea ce am declarat la inceput? De cate ori facem ceva care nu ne place sau nu ne convine, pur si simplu pentru ca asa am promis? Mecanismul fiind asa de puternic, nu este de mirare ca profesionistii manipularii profita cat pot de el. Un vanzator care isi cunoaste meseria, inainte de a cere ceea ce vrea sa obtina de la voi, o sa va puna in situatia de a face niste afirmatii pe baza carora o sa-i fie foarte usor apoi sa va impinga in directia dorita (tehnica “celor patru ziduri”):
Vanzatorul: Credeti ca pregatirea
scolara este importanta pentru copiii dvs.?
Victima: Da.
Vanzatorul: Va ganditi ca
cine isi face temele bine acasa va obtine rezultate mai bune la scoala?
Victima: Desigur.
Vanzatorul: Nu-i asa ca daca
ai niste materiale de consultatie bune poti sa-ti faci temele mult mai
bine?
Victima: Fireste.
Vanzatorul: Perfect. Iata ca tocmai ne-au sosit cateva carti de studiu individual care par sa fie facute pentru copiii dvs. Cate doriti?
Victima: aaa… iii… aaa…
Desigur, intotdeauna este posibil sa refuzati cumpararea, dar intr-un astfel de caz este mult mai greu decat daca vanzatorul ar fi prezentat direct oferta lui.
Coerenta interna si imaginea de sine
De ce Legea Coerentei este asa de puternica? Pentru ca, daca imi retrag afirmatia facuta inainte sau actionez in contradictie cu ceea ce am spus, imi pot pierde reputatia de om serios si increderea celorlalti. Sunt insa persoane pentru care aceste lucruri nu sunt chiar asa de importante (cu totii cunoastem persoane care obisnuiesc sa spuna ceva si sa faca altceva). Dar chiar si pentru acestea exista o coerenta care trebuie respectata, mult mai puternica: cea interioara. Coerenta interioara se refera la faptul ca eu nu pot actiona impotriva imaginii pe care o am despre mine. Daca se intampla asa ceva, se produce o stare de disconfort psihic (numita disonanta cognitiva), care trebuie rezolvata cat mai repede. Asa ca daca eu reusesc sa ma folosesc de imaginea pe care o aveti despre voi, pot sa obtin practic orice de la voi.
Exemplu:
Manipulatorul: Va considerati un bun crestin?
Victima: Da
Manipulatorul: Caritatea si compasiunea sunt cele mai importante calitati ale unui bun crestin, nu-i asa?
Victima: Desigur.
Manipulatorul: Foarte bine. Stiti, fundatia noastra tocmai aduna fonduri pentru imbunatatirea situatiei veveritelor orfane din Birmania si chiar ne gandeam ca…
Chiar daca situatia pare similara cu cea de dinainte, cu cartile, de fapt ea este mult mai incurcata: acum nu mai este problema sa va justificati fata de vanzator (manipulator), ci fata de propria voastra constiita. Daca nu veti da bani pentru veveritele din Birmania, va trebuie un motiv foarte convingator, pentru voi insiva; in caz contrar nu aveti alta solutie decat a admite ca nu sunteti buni crestini. Se poate sa admiteti asa ceva, dar este mult mai usor sa dati bani, iar manipulatorul stie perfect lucrul acesta…
Alte aplicatii:
Cunoscand Legea Coerentei, devine foarte clar de ce comerciantii organizeaza concursuri la care, pentru a castiga, trebuie sa faceti o compunere in care sa descrieti calitatile unui anumit produs. Ca sa puteti scrie ceva decent, evident, va veti angaja sa gasiti calitatile pozitive ale produsului respectiv. Pe urma, procedand coerent, o sa va supuneti influentei a ceea ce ati scris si o sa deveniti un fidel cumparator (chiar daca nu ati castigat concursul). Alta tactica foarte folosita este cea in care sunteti pus deliberat intr-o stare de disonanta, solutia fiind sa cumparati sau sa faceti ce vrea manipulatorul.
Despre intrebarile manipulatorului
Cred ca nu mai este nevoie sa va spun ca dialogurile pe care vi le-am prezentat sunt deliberat stilizate, pentru a lamuri cat mai bine conceptul; in realitate totul este mult mai nuantat si mai greu de descoperit. Nici un manipulator nu o sa va puna intrebari la care sa puteti raspunde simplu, cu “da” sau “nu” (asa-numitele “intrebari inchise”), ci o sa va puna in situatia de a spune mai multe, pentru a-i fi mai usor sa va incurce. In exemplul cu tehnica “celor patru ziduri”, intrebarile ar putea fi in genul urmator:
- De ce credeti ca o buna pregatire scolara este indispensabila pentru viitorul profesional al copiilor dvs.?
- Cum functioneaza legatura dintre o buna executie a temelor pentru acasa si rezultatele bune de la scoala?
- Cat de mult poate influenta
executarea corecta a temelor faptul ca ai la dispozitie instrumentele
potrivite?
Si, eventual, vanzatorul va va cere sa ii dati si niste exemple concrete,
obligandu-va pe voi sa gasiti argumente in favoarea lui.
Sa presupunem ca, raspunzand unui anunt din ziar, cineva se ofera voluntar pentru un experiment, care se tine la Facultatea de Psihologie, despre “efectele pedepsei asupra procesului de invatare si a memoriei”. Coordonatorul experimentului, un profesor de la facultate, ii spune respectivului ca va avea un partener, anume pe dvs., si ca dvs. trebuie sa va amintiti niste cuvinte pe care le-ati memorat deja. In timp ce va leaga de un scaun si va ataseaza niste electrozi la piept, coordonatorul ii explica voluntarului ca sarcina lui este ca, pentru fiecare raspuns incorect, sa va administreze un soc electric prin intermediul unui comutator pe care il are la dispozitie. Intensitatea socurilor va fi din ce in ce mai mare. Voluntarul devine un pic ingrijorat, dar coordonatorul il linisteste spunandu-i ca socurile, chiar daca la un moment dat vor fi dureroase, nu vor avea nici efect permanent.